Drepturile homosexualilor au inceput sa fie luate in considerare in Germania, la mijlocul secolului XIX, aici au aparut si primele miscari in acest sens, insa ascensiunea nazistilor si al doilea razboi mondial au zdrobit aceste miscari. Ideea drepturilor egale insa nu a murit in al doilea razboi mondial, ea a inflorit din nou in Statele Unite in anii 1950, in paralel cu alte miscari pentru drepturile omului.
Karl Heinrich Ulrich, reunoscut ca fiind “bunicul” miscarii de eliberare, a publicat in Germania 12 carti, studii juridice si sociologice, despre relatiile dintre doi barbati. Asta se intampla in 1860 si lucrarile lui sunt cunoscute sub titlul generic “Researches on the Riddle of Love Between Men”. El folosea termenul “Uranian” pentru a desemna homosexualitatea masculina, termen luat din lucrarea lui Platon “Symposium” unde dragostea dintre doi barbati e descrisa ca fiind frumoasa si apartinand musei Urania.
Medicul maghiar Karoly Maria Benkert, conoscut si sub pseudonimul K. M. Kertbeny a folosit pentru prima data cuvantul “homosexual” in 1869, termenul “heterosexual” nu apare decat zece ani mai tarziu, in 1880, intr-un document impotriva homosexualilor.
In 1871, in Germania se adopta Noul Cod Prusac si inclusiv Paragraful 175, conform caruia sunt considerate in afara legii relatiile “nenaturale” dintre doi barbati, respectiv dintre un barbat si animale.
Doctorul britanic Havelock Ellis a folosit pentru prima data termenul de “inversiune sexuala”, iar la inceputul anilor 1900, Freud vorbeste despre homosexualitate ca fiind “o stare imatura de dezvoltare”. In acesti ani cuvantul “heterosexual” incepe sa fie folosit drept “norma”, iar “homosexual” incepe sa desemneze ceva deviant.
Dar nu toti erau de acord cu acest lucru.
Karl Heinrich Ulrich, reunoscut ca fiind “bunicul” miscarii de eliberare, a publicat in Germania 12 carti, studii juridice si sociologice, despre relatiile dintre doi barbati. Asta se intampla in 1860 si lucrarile lui sunt cunoscute sub titlul generic “Researches on the Riddle of Love Between Men”. El folosea termenul “Uranian” pentru a desemna homosexualitatea masculina, termen luat din lucrarea lui Platon “Symposium” unde dragostea dintre doi barbati e descrisa ca fiind frumoasa si apartinand musei Urania.
Medicul maghiar Karoly Maria Benkert, conoscut si sub pseudonimul K. M. Kertbeny a folosit pentru prima data cuvantul “homosexual” in 1869, termenul “heterosexual” nu apare decat zece ani mai tarziu, in 1880, intr-un document impotriva homosexualilor.
In 1871, in Germania se adopta Noul Cod Prusac si inclusiv Paragraful 175, conform caruia sunt considerate in afara legii relatiile “nenaturale” dintre doi barbati, respectiv dintre un barbat si animale.
Doctorul britanic Havelock Ellis a folosit pentru prima data termenul de “inversiune sexuala”, iar la inceputul anilor 1900, Freud vorbeste despre homosexualitate ca fiind “o stare imatura de dezvoltare”. In acesti ani cuvantul “heterosexual” incepe sa fie folosit drept “norma”, iar “homosexual” incepe sa desemneze ceva deviant.
Dar nu toti erau de acord cu acest lucru.
Magnus Hirschfeld organizeaza in anul 1897 in Germania, Comitetul Stiintific Umanitar si isi propune trei scopuri majore:
1. Influentarea organelor legislative pentru abrogarea paragrafului 175 din Codul Penal German
2. Educarea si “luminarea” populatie cu privire la homosexulitate
3. Implicarea homosexualilor in miscari de recunoastere a drepturilor lor.
El a fost sprijinit de miscarile de emancipare feministe si de Partidul Social Democrat si a avut succese in organizarea unor grupuri si grupari gay. Pana la inceperea primului razboi mondial, existau pana la 40 de localuri pentru homosexuali in Berlin si Comitetul a distribuit peste 50.000 de exemplare din pamfletul “Ceea ce oamenii ar trebui sa stie despre al treilea sex”.
In 1919 el infiinteaza Institutul Pentru Cercetari Sexuale, acesta avand si o biblioteca cu peste 20.000 de volume, cu rare documente antropologice, sociale, juridice si medicale si peste 35.000 de fotografii facand parte dintr-o colectie incomparabila. Institutul angajase 4 medici si mai multi asistenti si a dus la infiintarea Ligii Mondiale Pentru Reforma Sexuala, miscare ce a cuprins 130.000 de membrii.
1. Influentarea organelor legislative pentru abrogarea paragrafului 175 din Codul Penal German
2. Educarea si “luminarea” populatie cu privire la homosexulitate
3. Implicarea homosexualilor in miscari de recunoastere a drepturilor lor.
El a fost sprijinit de miscarile de emancipare feministe si de Partidul Social Democrat si a avut succese in organizarea unor grupuri si grupari gay. Pana la inceperea primului razboi mondial, existau pana la 40 de localuri pentru homosexuali in Berlin si Comitetul a distribuit peste 50.000 de exemplare din pamfletul “Ceea ce oamenii ar trebui sa stie despre al treilea sex”.
In 1919 el infiinteaza Institutul Pentru Cercetari Sexuale, acesta avand si o biblioteca cu peste 20.000 de volume, cu rare documente antropologice, sociale, juridice si medicale si peste 35.000 de fotografii facand parte dintr-o colectie incomparabila. Institutul angajase 4 medici si mai multi asistenti si a dus la infiintarea Ligii Mondiale Pentru Reforma Sexuala, miscare ce a cuprins 130.000 de membrii.
O luna dupa numirea lui Hitler ca si Cancelar ( 30 ianuaie, 1933 ) toate organizatiile homosexual au fost interzise. Patru luni mai tarziu, pe 6 mai 1933, 100 de tineri fanatici au intrat in Institut si patru zile mai tarziu toate materialele gasite, impreuna cu un bust al lui Hirschfeld au fost arse in public. Nazistii au inchis toate barurile gay iar pe 3 iulie, 1934, Ernst Roehm, fondator al Politiei Partidului Nazist si apoi conducator al S.A., homosexual, impreuna cu sute de alti membrii ai S.A. a fost executat de Hitler in descinderea ce s-a numit “noaptea cutitelor lungi”.
Heinrich Himmler, seful Gestapo-ului a a aruncat in lagare de concetrare mii de homosexuali si i-a fortat sa poarte triunghiul roz. Se estimeaza ca aproximativ 50.000 de homosexuali au murit in aceste lagare. Trist este ca dupa incheierea razboiului, unii comandanti, “aliati” gandirii legislative din vigoare, au fortat multi supravietuitori sa intre la inchisoare pentru a-si ispasii pedeapsa prescrisa conform Articolului 175.
Articolul in cauza a fost modificat in 1969, in sensul ca intra sub incidenta penala doar barbatul care are relatii cu un alt barbat sub 21 de ani, care facea prostitutie sau care expoateaza anumite situatii ( exp, angajator-angajat ). In 1973 s-a adoptat o reformă completă a legilor referitoare la sex şi sexualitate. Paragraful a fost redenumit din “crimele şi delictele împotriva moralităţii” în “infracţiuni împotriva auto-determinarii sexuale”. Articolul 175 viza doar la relatiile sexual cu minori, varsta de consimtamant fiind de 18 ani, fata de 14 ani in cazul heterosexailor.
In 1994 s-a decis scoaterea acestui articol din Codul Penal.
Conform Articolului 176, varsta minima de consimamant, in cadrului oricarui act sexual, homo sau hetero este de 14 ani.